De ce Nicolae Cartojan?

  

In anul 1990, se va realiza o nouă transformare, de data aceasta radicală. Liceul își va schimba  profilul și odată cu acesta și numele. Este organizat ca liceu teoretic, sub denumirea de Liceul Teoretic „Nicolae Cartojan”, cu două filiere: filiera teoretică și filiera vocațională.  Este o mare realizare pentru ceea ce avea să ajungă peste ani. Este momentul în care o parte din profesori nu privește foarte clar acastă devenire; transformarea liceului dintr-un liceu industrial într-unul teoretic însemna de asemenea, pierderea și chiar desființarea multor catedre. Era nevoie de un nou nume care să desăvârșească schimbarea. Domnul profesor,Dumitru Burlacu, inspector de geografie, în perioada respectivă, ne spune, că poate fi considerat „nașul” liceului și relatează o frumoasă istorie legată de numele liceului: „(...) Era pe timp de vacanță, la inspectorat și în una dintre zile primesc vizita directorului Liceului Industrial de Construcții,  domnul profesor Andrei Ioan. Ne cunoșteam demult, aveam aceași pasiune și după saluturile de rigoare îl intreb:”cu ce ocazie pe la noi domnul, Ionică? Păi, uite care e treaba, noi vrem să ne tranformăm liceul, să îi schimbăm profilul din liceu de construcții în liceul de profil umanist și nu știm ce nume să îi punem.  Ce profil va fi preponderant? Filologia. Ei, eu vă spun un nume, Nicolae Cartojan . Nici nu s-ar putea să aibe alt nume ținând cont că fostul județ Vlașca a dat atâtea nume mari între atâtea și Nicolae Cartojan, un filolog renumit, academician, născut la Uzunu, comuna Călugăreni. Numele aceasta, consider eu, că este cel mai potrivit pentru liceul vostru, Liceul „Nicolae Cartojan”. Și domnul Andrei a zâmbit, a dat mâna cu mine și mi-a zis:”de acum încolo, domnul inspector, am să vă zic „nașul” pentru că ați botezat liceul și am să vă invit, în 15 septembrie, la deschiderea cursurilor pentru că vom face o festivitate, schimbăm istoria acestui liceu, din liceu de constructii, liceu industrial va deveni liceu theoretic. Aceasta a fost pe scurt istoria atribuirii numelui de Nicolae Cartojan, nume care onorează liceul și pe dascălii și elevii săi”.Domnul professor Burlacu, ne-a spus de asemenea, că întotdeauna s-a simțit bine în preajma profesorilor și în fostul Liceu de Construcții și în noul Nicolae Cartojan deoarece îi consideră pe cei care predau acolo oameni ospitalieri, calzi, „te primesc cu tot sufletul”. La 15 septembrie 1990, când se inaugura liceul teoretic, se inaugura și înființarea profilului pedagogic. Tot „nașul” prezintă cea mai frumoasă amintire legată de liceu: „Amintirea cea mai frumoasă este cea a inaugurării, când totul s-a făcut cu atâta fast!  Când domnul director Ioan Andrei m-a invitat să tai panglica inaugurală și în masa aceea de copii și de părinți emoționați care asistau la o asemenea ceremonie  și elevii îmbrăcați încă în uniformă,  elevii de la pedagogic care erau așa de frumoși în uniforma respectivă. A fost un moment deosebit, pe care nu pot să îl uit.”

Filiera vocațională va cunoaște perioade de suișuri și coborâșuri: după o perioadă în care funcționau chiar două clase paralele, s-a procedat la desființarea claselor cu profil pedagogic pentru a se înființa clase cu profilul bibliotecar – documentarist. Elevii, au fost interesați de aceste clase doar, în primii ani de funcționare.

Proiectul de cercetare

 Proiectul de cercetare are tema Ce înseamnă pentru mine Liceul Teoretic „Nicolae Cartojan”. Acest studiu este folosit pentru a prezenta o parte din poveștile care s-au născut de-a lungul celor peste patruzeci de ani de când această instituție a fost înființată.

    Curiozitatea intelectuală s-a format și dezvoltat în cadrul cursului Trecutul de lângă noi. Istoria orală a comunităților locale, implementat prin Facultatea de Istorie și Filosofie și Institutul de Istorie Orală, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Noțiunile dobândite în cadrul acestui curs m-au făcut să mă apropiu de poveștile oamenilor care au predat în acest liceu și de cei care încă mai predau. Nu am avut suficient timp pentru a discuta cu toți colegii, colectivul fiind foarte numeros, dar îmi doresc să continui acest proiect pentru a epuiza toate resursele.

     Tema pe care am propus-o spre cercetare este realizată alături de o echipă de elevi formată din Nistor Aurelian, Tudorici Mihaela, Cioabotea Adriana, Mihalache Mirel, Adelina Iosub, Vasiu Mihaela, Căpățână Mihaela, Ghimpețeanu Lucian, Capdefier Virgil.

După alegerea temei am procedat la cercetarea preliminară având în vedere: disponibilitatea surselor, identificarea interlocutorilor cheie, contactarea directă, prin telefon, stabilirea datei exacte și a locului de desfășurare a interviului. Am cerut permisiunea pentru înregistrare și am stabilit aspectele legale (elaborarea documentației privind drepturile de autor și declarația de consimțământ.) .

 În privința elevilor, aceștia au fost selectați în funcție de dorința de implicare și de afirmare. Echipele au fost organizate în funție de afinități, dar și schimbate pe parcursul proiectului, înțelegând că, este foarte necesară cooperarea și colaborarea.

     În ghidul de interviu am folosit mai multe intrebari unele interviuri durând peste o oră, altele doar 30-40 de minute. Întrebările au fost organizate cronologic, acolo unde a fost cazul, și tematic.

Am fost întotdeauna punctuali cu toate că, în unele cazuri unii interlocutori fiind ocupați au contramandat interviurile sau au ajuns după câteva ore. În momentul în care ne-am întâlnit cu interlocutorii le-am explicat încă o dată scopul înterviului și le-am arătat documentele care trebuiau semnate.

    Lucrarea se bazează pe cercetarea istoriei Liceului Teoretic „Nicolae Cartojan”. În cercetarea noastră am folosit interviul, drept metodă principală de investigare. 

    Interviul, folosit ca modalitate fundamentală de colectare a datelor, ne-a ajutat să descoperim dezvoltarea liceului, de la apariție până în prezent, căci, istoria acestuia, este relativ recentă.

    Comentariile interlocutorilor au fost înregistrate atent pe camera video, pe bandă de reportofon sau în caietele de notițe. În cadrul anchetei orale s-a folosit procesul comunicării verbale folosind întrebări de diferite tipuri: întrebări închise, în care alegerea și libertatea de exprimare a interlocutorilor  au fost reduse la minim, întrebări deschise, caz în care interlocutorii au avut libertatea de a-și organiza răspunsul așa cum îl înțeleg, atât din punct de vedere al formei cât și al conținutului. Au fost folosite întrebări întrebări signalectice, prin care au fost solicitate informații scurte despre interlocutori ( data nașterii, stare civilă, profesie), iar întrebarea de opinie a ajutat în completarea amintirilor.

    Motivul alegerii  acestei teme derivă din dorința de documentare cu privire la schimbările petrecute de instituția la care predau, de-a lungul a câtorva decenii, schimbări determinate fie de transformările impuse de reforma de învățământ, generate de regimul politic, fie de cererea și oferta educațională și de ambiția de a realiza mai mult.

   În timpul regimului comunist, când țara era un imens șantier s-a  impus apariția unor școli care să formeze  cadre specializate  pentru a lucra în domeniul construcțiilor. A apărut astfel Școala Medie Tehnică Edilitară (1952-1955), au urmat: Școala Profesională de Ucenici (1958-1972), Liceul Indusrial de Construcții(1972-1977); Liceul Industrial Nr.1 (19770-1990).

Echipa mea

Tema pe care am propus-o spre cercetare este realizată alături de o echipă de elevi formată din :

- Nistor Aurelian

- Tudorici Mihaela

- Cioabotea Adriana

- Mihalache Mirel

- Adelina Iosub

- Vasiu Mihaela

- Căpățână Mihaela

- Ghimpețeanu Lucian

 -Capdefier Virgil.

Profesor Coordonator :  Cristina Bonteanu

Nicolae Cartojan

Nicolae Cartojan

(1883-1944)

Nicolae Cartojan s-a născut la 4 decembrie 1883, în satul Călugăreni, comuna Uzunu, Județul Giurgiu. A urmat cursul secundar la București, obținând o bursă la Liceul Sfântul Sava,  unde preda limba și literatura română profesorul Ioaan Bianu. În 1902 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofiea Universității din București, iar după absolvire, în 1906, se va angaja la Secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. În același timp, Cartojan preda limba și literatura română la Giurgiu, la Școala Comercială și la Gimnaziul „Ion Maiorescu” ( unde a fost și director).

     În octombrie 1912-septembrie 1913 și în noiembrie 1913 – februarie 1914 face o specializare la Universitatea din Berlin, unde își trece doctoratul cu o teză despre „Alexandria  în literatura românească” (1920) și este numit asistent la catedra lui Bianu. Predă, pentru pițin timp, la Liceul Militar „N. Filipescu”, de la Mănăstirea Dealu”.

    După intrarea României în război,  în Giurgiu școlile se vor închide din cauza bobardamentelor, iar Cartojan va fi cadru didactic la liceele bucureștene „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr”. Tot în București va mai preda la Seminarul Central și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, iar între anii 1923-1930, la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. Din anul 1931 face parte din Consiliul Permanent al Ministerului Educației Naționale.

       În 1907 debutează la „Convorbiri literare”, cu  articolul „Soarta unei reviste literare în 1844: Propășirea”.

       În 1923 devine conferențiar, iar din 1930 este profesor titular al catedrei de istoria literaturii române vechi. Opera științifică a lui Cartojan îmbrățișează aproape întrega istorie a literaturii române, fiind reprezentate toate perioadele, de la literatura veche a secolului al XVI-lea  până la figurile clasicilor din secolul trecut, printre care s-a bucurat de o favoare deosebită personalitatea lui Mihail Kogălniceanu și, în general, epoca de la 1848. Având la bază manuscrise academice publică 2 volume: „Cărțile populare în literatura română” (1929-1938). După Nicolae Iorga și Sextil Pușcariu scrie o monumentală Istorie a literaturii române vechi (1940-1945 ) din care apar doar trei volume, ultimul postum. În perioada interbelică conduce o însemnată colecție literară „Clasicii români comentați”.

     Cartojan a rămas cunoscut ca specialist în studiul cărților populare. Deși a fost precedat în acest domeniu de B.P.Hașdeu și de Moses Gaster, contribușia lui Cartojan la fixarea disciplinei și la afirmarea acesteia este hotărâtoare.

    Meritele științifice ale profesorului Cartojan, nume tot mai familiar cercurilor științifice din străinătate ( participă la reuniuni științifice internaționale , publică în reviste prestigioase, iar recenziile care îi comentau contribuțiile purtau semnături ilustre: Carlo Tagliavini, Mario Ruffini, Giulio Bertoni) vor fi recunoscute și onorate.Membru corespondent al Academiei în 1929, va deveni membru activ din 1941. În 1942 Doctor Honorius Causa al Universității din Padova.

     Se stinge la 20 decembrie 1944, discret, așa cum a trăit, într-o desăvârșită seninătate de cărturar^.